Extraterestru la el acasă

Strada? Un câmp de luptă. Un sunet absurd, ciudat. Oameni alergând, opriţi, grăbiţi. Dincolo de acestă imagine sunt eu, hipnotizat de timp. Imagine statică. Haotică lume, îmi zic. Mă simt prins ca într-un joc. Simt că nu pot face faţă. 

Mă gândesc pentru o secundă să storc strada şi să opresc jocul. Pur şi simplu. Să storc strada, iar ei toţi să se oprească. Să-mi spună cineva cât e casul acum! Simt că pierd noţiunea timpului. Nimic din ce-mi doresc nu se întâmplă. Pare că lumea e tot mai grăbită. 

Pământul se învârte, continuă să se învârtă. Lumea aleargă după hârtii, după bani. Ei cred că hârtia face minuni. Hârtia opreşte inimi oricum, mai devreme sau mai târziu. Dar ce mai contează acum? Nimic nu mai contează. Distanţă în jurul meu. Tot mai multă distanţă. Oameni...