Eram lângă ea. A murit înecată.

S-a întâmplat, printr-un final nefericit, astăzi în jur de ora patru. Eram lângă ea şi mă simţeam neputincios. Se zbuciuma şi se învârtea nebuna, de aveam impresia că mă ceartă. Pe mine şi pe neputinţa cu care o priveam. 

Îmi amintesc cum mă trezea ea în fiecare zi de sâmbătă. Cum făcea nişte zgomote ciudate la prima oră a dimineţii. Mama era singura care o înţelegea... Pe mama o ajuta mereu... Eu o înjuram, recunosc, cu fiecare ocazie... 

Ce-am mai blestemat-o... şi... astăzi s-a dus... Şi-am încercat o glumă, privind în ochii amărâţi ai mamei: "Ţi s-a stricat maşina, mamă! De-acuma speli la râu..."